| Numele se trage din substantivul în limba maghiară paraj (spanac). Conform tradiţiei acest nume are la origine faptul, că căruţaşii care transportau sarea, aici îşi păşunau caii „páréztat”, în timp ce îşi încărcau căruţele cu sare. |
|
| Localitatea se află la 38 km la nord-vest de Odorheiu Secuiesc, pe malul Târnavei Mici, la sud de Munţii Gurghiului. |
|
 |
|
 |
|
|
|
 |
|
 |
• Ruinele cetăţii Rapsóné
• Alte atracţii ale localităţii sunt stâncile de sare, din care cel mai popular este cel Sóhát, înalt de 576 m, care conţine cca 2 miliarde de tone de sare. Apa pârâului Corund pătrunde prin stâncile de sare la strâmtoarea Sării.
• Salinele sunt locuri de tratament excelente pentru bolile căilor respiratorii. În salină, la o adâncime de 120 m există şi un templu, şi un teren de joacă.
• În vecinătatea noastră se află fostul oficiu de sare construit la începutul secolului 19., în momentul actual cabinet medical. La casa culturală de la Praid, se poate vizita expoziţia etnografică (muzeul satului) care prezintă aproape 2000 de obiecte locale sau din zonă. Se pot vedea în special instrumente, unelte şi machete legate de tăierea sării şi de transportul acesteia, respectiv sunt expuse o mulţime de fotografii.
• Baie şi staţiune climaterică, are o baie terapeutică caldă, unde cei care fac baie plutesc în apa cu o concentraţie mare de sare.
• Biserica reformată a fost construită între 1790 şi 1796, sanctuarul acesteia s-a păstrat de la vechiul templu romano-catolic din secolul 15.
• Biserica romano-catolică a fost construită în 1800. În 1998 s-a înălţat încă o biserică.
• Templul ortodox s-a construit în 1929.
• La casa memorială Áprily construită recent, vizitatorii primesc informaţii despre etapa de viaţă legată de Praid a poetului. |
|
|
|
|
|
 |
|
 |
| În extravilanul său, pe unul dintre culmile formaţiei de stânci care se întinde spre sus de-a lungul văilor Târnavei Mici şi Nagyság, se înalţă ruinele cetăţii Rapsóné. Este considerată o cetate secuiască străveche, originea, soarta sa este necunoscută. În baza săpăturilor arheologice din anul 1974, se estimează, că s-a construit în jurul secolelor 11-12. |
| Salinele aşezării funcţionau deja şi în timpul romanilor. Potrivit tradiţiei, iniţial se afla pe actualul răzor Deszkásvár, fapt confirmat şi de urmele de aşezământ descoperite aici. La Kápolnásmező stătea odată capela Sfântului Ladislau, a cărei ruine încă se vedeau în 1852. |
 Locuitorii Ţinutului Secuiesc, până în 1562 dispuneau liber de sare, sarea sin Ţinutul Sării era numită şi sarea naţiunii secuieşti, însă din cauza revoltelor repetate ale secuilor, Regele Ioan al II-lea al Ungariei a declarat salinele secuieşti monopol statal. Regele Ioan al II-lea a ordonat paza salinelor, şi aşa a luat fiinţă în 1564 localitatea Praid. În timpul Principatului Transilvaniei era salina secuilor, sediul comitelui de cameră se afla în localitatea vecină, Ocna de Sus (Jos). Localitatea raid, după naşterea sa, mult timp aparţinea încă Ocnei de Sus (Jos), s-a despărţit de Ocna de Sus (Jos) ca localitate independentă în anul 1669. Salinele de la Praid au fost deschise în timpul domniei Habsburgice. În 1910 dintre cei 2888 locuitori din Praid 2858 erau maghiari, 17 germani şi 8 români. Până la Tratatul de la Trianon, făcea parte din Plasa Praid al Comitatului Odorhei. Odată cu desfiinţarea Regiunii Mureș- Autonome Maghiare, în 1968 se ataşează de Praid şi Ocna de Sus (Jos), care exista până la acea dată ca comună independentă, astfel în momentul actual, Ocna de Jos, Ocna de Sus, respectiv Békéstanya fac parte din comuna Praid. În 1992, dintre cei 3790 locuitori ai satului Praid, 3554 erau maghiari, 169 ţigani şi 64 români. |
 |
|
 |
|
|
|
- Aici s-a născut în 1854 Hankó Vilmos, chimist, scriitor,
- Aici s-a născut pe 30 mai 1884 colonelul general Nagybaczoni Nagy Vilmos, ministrul apărării între 24 septembrie 1942 - 12 iunie 1943.
- De la 1888 aici şi-a petrecut copilăria poetul Áprily Lajos.
- Aici s-a născut Keresztes Lajos (30 aprilie 1900 - Budapesta 9 august 1978) luptător campion olimpic.
- Aici s-a născut în 1915 Dr. Parajdi Incze Lajos, scriitor, poet, educator al tineretului, fotograf, iahtman, ecologist. În 1949 emigrează în America, acolo îşi întemeiază familia şi îşi continuă cariera. Una dintre cărţile sale a fost premiat de către Academia Árpád (Cleveland, Ohio) cu medalie de aur (Footprints on Destiny Lane - Urme de Paşi pe Poteca Sorţii), Lisbon Falls, 1982; Once Upon a Maine Island, Lewinston, 1983; A Hargita lelke (Sufletul Harghitei), A Sóvidék Szellemi Arcképe (Portretul Spiritual al Ţinutului Sării), Astor, 1984.
|
|
|
